Verbul

Verbul

1. Verbul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte acţiuni. Sistemul gramatical al verbului include:

─ forme predicative (modurile personale);

─ forme nepredicative (moduri nepersonale).

2. Totalitatea formelor predicative constituie conjugarea verbului. Prin opoziţia acestor forme se exprimă următoarele categorii gramaticale: diateza, modul, timpul, persoana, numărul şi genul.

3. Formele nepredicative ale verbului sunt: infinitivul, participiul, gerunziul şi supinul.

Formele predicative ale verbului apar întotdeauna în calitate de predicat. Formele nepredicative joacă un rol dublu:

─ intră în componenţa formelor verbale compuse (infinitivul, participiul, supinul).

─ se întrebuinţează ca părţi de propoziţie îndeplinind funcţiile sintactice ale substantivului, adjectivului sau ale adverbului.

Clasificarea verbelor

Verbele se pot clasifica în funcţie de următoarele criterii:

a) după particularităţile de formă pe care le prezintă la conjugare (clasele gramaticale);

b) după sens şi după rolul lor în propoziţie (clasele lexico-gramaticale).

Clase gramaticale

1. Clasificarea verbelor după conjugarea lor cu sau fără pronume reflexive neaccentuate

 Din acest punct de vedere se disting: a) verbe nepronominale şi b) verbe pronominale.

a) Verbele nepronominale nu au la infinitiv şi nici nu primesc la conjugare formele neaccentuate ale pronumelor reflexive: a merge, a ajunge,  a vorbi, a spune etc.

b) Verbele pronominale (sau reflexive) au în structura infinitivului şi se conjugă cu ajutorul formelor neaccentuate ale pronumelor reflexive. După cazul pronumelui reflexif ele sunt de două feluri:

─ verbe construite cu pronumele reflexiv în acuzativ: a se duce, a se uita, a se întrista, a se grăbi etc.

─ verbe construite cu pronumele reflexiv în dativ: a-şi aminti, a-şi imagina, a-şi reveni, a-şi reveni etc.

2. Clasificarea verbelor după sufixul de infinitiv prezent

După acest criteriu verbele se clasifică în 4 conjugări.

Verbele de conjugarea I şi a VI-a se împart în câte două subclase după cum se conjugă la indicativ prezent cu sau fără sufixele -ez (I), -esc, -ăsc (IV).

 

Conjugarea	Sufixul de infinitiv	Sufixul prezentului indicativ	Exemple
			infinitiv	indicativ prezent
I	-a	– -ez, -ează	a învăţa a desena	învăţ, învaţă desen-ez, desen-ează
II	-ea	–	a vedea	văd, vede
III	-e	–	a merge	merg, merge
IV	-i   -î	– -esc, -eşte	a veni a citi	vin, vine cit-esc, cit-eşte
		– -ăsc, -ăşte	a coborî a hotărî	cobor, coboară hotâr-ăsc, hotăr-ăşte

3. Clasificarea verbelor în funcţie de gradul de variabilitate a rădăcinii.

Pe baza acestui criteriu verbele se grupează în două clase:

1) Verbele regulate. Sunt verbele care în procesul flexiunii îşi păstrează neschimbată rădăcina. Aceasta este majoritatea absolută a verbelor: a admira, a cânta, a bate, a oferi. De menţionat că şi radicalul unora dintre aceste verbe suferă anumite modificări: în componenţa lor se produc alternanţe vocalice şi alternanţe consonantice: cânt, cânţi, spun, spui etc.

2) Verbe neregulate. Sunt verbele care îşi modifică total sau parţial rădăcina în timpul flexiunii. Există următoarele verbe neregulate: a fi, a avea, a vrea, a da, a lua, a bea, a mânca, a sta.