Părţile de vorbire

Părţile de vorbire

 

Cuvintele din limba română se împart în următoarele clase, numite tradiţional părţi de vorbire: substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia.

Din punct de vedere morfologic, părţile de vorbire pot fi:

a) flexibile (îşi schimbă forma în raport cu anumite categorii gramaticale): substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele şi verbul;

b) neflexibile (sunt invariabile în raport cu categoriile gramaticale): adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.

Substantivul, adjectivul, pronumele şi numeralul alcătuiesc clasa numelui. Cu unele excepţii, cuvintele din clasa numelui se declină. Astfel, substantivul îşi schimbă forma în raport cu numărul, cazul şi categoria determinării. Adjectivele şi unele numerale sunt variabile după gen, număr şi caz. Categoriile după care se schimbă pronumele sunt persoana, numărul, cazul şi genul.

Verbul, care se conjugă, îşi schimbă forma în raport cu diateza, modul, timpul, persoana şi numărul.

Adverbul are categoria gradelor de comparaţie. Totuşi, el nu este o parte de vorbire flexibilă deoarece, în raport cu această categorie, adverbul propriu-zis nu suferă niciun fel de modificări formale. Gradele de comparaţie sunt exprimate la adverb cu ajutorul unor cuvinte cu rol de instrumente gramaticale.

Prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia sunt părţi de vorbire neflexibile, deoarece nu-şi pot schimba forma în raport cu categoriile gramaticale.